E o poveste foarte frumoasa, care spune ca, la un moment dat, demonii au facut o intrunire pentru a decide unde ascund FERICIREA, astfel incat sa poata stapani omenirea. Fiecare si-a dat cu parerea; unii au spus sa fie dusa pe cel mai inalt varf de munte, cel mai greu accesibil, insa au renuntat constatand ca oamenii tind sa exploreze tot mai mult muntii si constant formeaza echipe de cercetatori ce cuceresc cate un varf muntos. Altii au fost de parere ca trebuie dusa pe fundul celui mai adanc ocean, insa din nou au renuntat, constatand cate cercetari se fac in domeniu si cat evolueaza descoperirile in acest sens. Unul dintre ei, cel mai tacut de pana atunci, a spus: “O vom lua si o vom ascunde acolo unde au cel mai usor acces, insa unde niciodata nu se gandesc sa caute, in interiorul lor! Oamenii sunt atat de inversunati sa exploreze exteriorul, sa caute in afara lor, incat uita ca mai exista si o lume interioara unde deja au totul, uita de puterea lor.” Dupa multe dezbateri, tuturor li s-a parut cea mai buna solutie, asa ca s-au pus pe treaba.
Viata este o calatorie, nu o destinatie, insa din pacate de multe ori pe parcursul acesteia, uitam cu cine am plecat la drum si de ce. Uitam ca avem totul in interiorul nostru, absotul TOT, iar intamplarile prin care trecem, oamenii pe care-i intalnim, sunt “chei” care ne deschid portile catre virtuti, daruri, haruri, bunastare, abundenta si tot asa. Uitam ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si asta nu se refera la un anumit aspect, ci la toate, insa depinde doar de noi cate “usi” vrem sa deschidem si cat de aproape sau departe vrem sa fim de El. Ni s-a spus si ca putem muta muntii din loc daca avem credinta macar cat o boaba de mustar, dar am uitat, ni s-a spus ca putem face lucruri marete daca avem credinta si niciodata, nu a fost vorba de a crede in ceva din afara ta! Esti scanteie divina, cu totii avem esenta divina! Daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui, si El este in tine, iar tu esti in El, cum crezi ca Dumnezeu te-ar vrea vreodata sarac, bolnav, amarat, etc? El nu este asa! Dar da, munca sa descoperi toate acestea in tine este a ta, munca sa dai jos valurile unul cate unul, este a ta! Nu este usor pentru ca, metaforic vorbind, cei care au primit permisiunea sa ascunda, au si permisiunea sa-si protejeze “opera”. Si daca te intrebi de ce a permis Dumnezeu asa ceva, este tocmai ca tu sa poti sa cresti, sa devii mai puternic, mai intelept, mai constient si mai aproape de El. Nu este o pedeapsa ci o scoala.
Pe final… o sa te rog sa devii constient si sa nu mai folosesti niciodata “eu sunt” urmat de ceva negativ, NICIODATA! Atunci cand spui “eu sunt” urmat de ceva pozitiv, hranesti partea de lumina din tine, cand este urmat de ceva negativ, hranesti umbra. Si daca vrei sa ai o “mantra” zilnica, atunci poti sa te inspiri din asta: Eu sunt lumina, eu sunt iubire, eu sunt abundenta, eu sunt sanatate, eu sunt bucurie, eu sunt binecuvantare, Eu sunt cel se sunt!
Cu drag,
G